marți, 20 iunie 2017

Prima instalaţie interactivă din România dedicată informării şi cunoaşterii unei afecţiuni a poposit la Timișoara

·             La nivel național sunt înregistrați mai mult de 72.000 de pacienţi care suferă de boala Parkinson.
·             Conform Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiș (DGASPC) la nivelul judeţului sunt încadraţi, în diferite grade de handicap,1.017 de pacienţi cu boala Parkinson.
·          „Instalaţia din Lalele”, ansamblu senzorial unic realizat de Asociaţia de Luptă Împotriva Bolii Parkinson, are ca scop informarea publicul larg asupra simptomelor bolii Parkinson şi a fost expusă în perioada 15 – 17 iunie în centrul comercial Iulius Mall.
·             Timișorenii au fost invitaţi să interacţioneze cu „Instalaţia din Lalele” şi să îşi arate susţinerea pentru pacienţii cu boala Parkinson!



Timișoara, 15 iunie 2017 – Asociaţia de Luptă Împotriva Bolii Parkinson, în parteneriat cu Societatea de Neurologie din România (SNR), a lansat la Timișoara o campanie de informare şi educare cu privire la Boala Parkinson prin expunerea, în centru comercial Iulius Mall, „Instalaţiei din Lalele”, ansamblu senzorial unic ce transpune artistic unul dintre cele mai cunoscute simptome ale bolii Parkinson, tremorul incontrolabil.
Evenimentul a fost precedat de o conferinţă de presă la care au participat medici, reprezentanți ai autorităților locale și pacienţi. Temele abordate au fost: diagnosticareabolii Parkinson, creşterea adresabilităţii către medicul neurolog, dar şi necesitateaunei îngrijiri specializate.



Mai mult de 72.000 de pacienţi sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson, la nivel național.Boala Parkinson este cea de-a doua afecţiune neurologică degenerativă ca frecvenţă. Deşi se declanşează, cel mai frecvent, în intervalul de vârstă 50 – 70 de ani, în ultimii ani s-a observat o scădere a vârstei la care boala Parkinson este diagnosticată, una din 20 de persoane prezentând simptome în jurul vârstei de 40 de ani.
Prevalenţa bolii Parkinson creşte odată cu vârsta. Astfel, dacă la vârsta de 65 de ani prevalenţa este de circa 1%, la 85 de ani aceasta ajunge până la 3,5%.


Tremorul este cel mai cunoscut simptom al Bolii Parkinson, dar această afecţiune înseamnă mult mai mult: rigiditatea mişcărilor, instabilitatea posturală, tulburări de vorbire şi chiar tulburări cognitive.
Afectarea mobilităţii, limitarea socializării, stigmatizarea de către societate, dar şi impactul pe care boala îl are asupra familiei scad calitatea vieţii pacientului cu boala Parkinson.

Boala Parkinson necesită un management complex, de aceea SNR susține şi dezvoltarea unor „Centre de Expertiză în Domeniul Tulburărilor de Mișcare și al Managementului Bolii Parkinson”, în cadrul centrelor universitare din România.
În Timișoara funcţionează unul dintre cele 10 centre. În cadrul centrului, pacienţii cu boala Parkinson sunt trataţi de echipe multidisciplinare formate din medic neurolog, psiholog, nutriţionsit/dietetician, logoped sau specialist în fiziterapie.

De asemenea, din februarie este activ Registrul Naţional Român pentru boala Parkinson – REPARK în care vor fi incluşi toţi pacienţii care au fost diagosticaţi cu această afecţiune. Societate de Neurologie din România a început deja înregistrarea pacienţilor.

Registrul REPARK este o inițiativă independentă, aparținând exclusiv Societății de Neurologie din România prin care se dorește ca într-un timp cât mai scurt să existe evidența numerică a pacienților cu această boală, precum și carcateristici ale bolii începând de la forme clinice până la tipurile de terapie. În acest registru sunt implicați toți neurologii din România. Introducerea pacienților în registru este condiționată de acordul fiecărui pacient în parte. În Timișoara, sunt deja peste 30 de pacienți introduși în registru”, declară Prof. Dr. Mihaela Simu, medic primar neurolog.


Pe măsură ce boala Parkinson progresează, tulburările motorii, dar şi celelalte simptome non-motorii se intensifică şi pot deveni, mai ales în stadiile avansate, invalidante. Astfel, este afectată calitatea vieţii zilnice precum şi independenţa pacientului în efectuarea activităţilor curente.
Severitatea bolii Parkinson și povara simptomelor motorii și non-motorii sunt invers proporționale cu calitatea vieții pacienților, progresia bolii fiind echivalentă cu scăderea calităţii vieţii pacienţilor.  


Conform datelor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiș, la nivelul judeţului sunt încadraţi în grade de handicap şi beneficiază de drepturi, în acest moment,1.017 de pacienţi cu boala Parkinson. În 2016, numărul acestora a fost de 1.055 persoane.



Timișorenii au interacţionat cu „Instalaţia din Lalele”

Inspirată din poveştile celor 72.000 de pacienţi cu boala Parkinson şi construită în jurul simbolului internaţional al bolii Parkinson, laleaua roşie, „Instalaţia din Lalele” transpune artistic prin lumina intermitentă şi vibraţia lalelelor unul dintre simptomele bine-cunoscute ale  bolii Parkinson, tremorul incontrolabil. 
Fiecare dintre cele șapte lalele care alcătuiesc instalația prezintă un tremor redat atât fizic cât și prin intermediul luminii. Atunci când lalelele sunt atinse, tremurul încetează și lalelele emit un mesaj sonor de mulțumire.
Timișorenii au fost invitați să interacționeze cu lalelele şi să intre în contact cu aspecte legate de boala Parkinson într-un mod interactiv şi memorabil. De asemenea, sunt invitaţi să susţină pacienţii cu boala Parkinson prin urcarea pe Facebook a fotografiilor cu „Instalaţia din Lalele”, împreună cu unul dintre hash tag-urile campaniei: #instalatiadinlalele, #boalaparkinson, #uniteforparkinsons (https://www.facebook.com/parkinsonromania).

Simptomele motorii sunt, din perspectiva noastră, a pacienţilor cu boala Parkinson, motivul principal pentru care suntem neînţeleşi şi adesea stigmatizaţi. Ne-am dorit ca prin această instalaţie unică în România să transpunem, pe înţelesul publicului larg, aceste simptome. Sperăm că prin interacţiunea cu instalaţia să creştem empatia pentru pacienţii cu boala Parkinson şi să îi îndrumăm pe cei care observă aceste simptome către medic. Invităm constănţenii să se alăture cauzei pacienţilor cu boala Parkinson”, declară Dan Răican, Preşedinte al Asociaţiei de Luptă împotriva bolii Parkinson.




„Instalaţia din Lalele” a fost expusă în perioada 15 – 17 iunie în centrul comercial Iulius Mall, str. Aristide Demetriade, nr. 1.

Laleaua roșie este, din 2005, simbolul internaţional al luptei împotriva bolii Parkinson. Povestea lalelei Parkinson a început în 1980 când un horticultor olandez diagnosticat cu această boală a creat o lalea roșu cu alb, ce redă speranţa pacienţilor.Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la recunoaşterea Bolii Parkinson ca afecţiune medicală şi cea de-a 20-a aniversare a „Zilei Internaţionale de Luptă Împotriva Bolii Parkinson”.

Mai multe informaţii despre Boala Parkinson pe www.boalaparkinson.ro sau pe contul de Facebook  www.facebook.com/parkinsonromania.


Despre Asociaţia de Luptă Împotriva Bolii  Parkinson:


Asociaţia de Luptă Împotriva Bolii Parkinson este o organizaţie nonprofit, apolitică ce apară interesele bolnavilor de Parkinson din România. Campaniile de informare dedicate pacienţilor şi publicului larg dar şi programele pentru creşterea calităţii vieţii pacienţilor reprezintă principalele priorităţi ale Asociaţiei.

miercuri, 14 iunie 2017

Te plimbi cu mine prin... Grădina uitată?

Bună seara, dragile mele! 

  Poate că vă surprinde faptul că am decis să postez din nou despre o carte, dar dacă veți citi mai jos opinia mea despre ”Grădina uitată” scrisă de Kate Morton, o să înțelegeți de ce am vrut neapărat să vă povestesc cât mai repede despre această aceasta. 

  Dacă mă cunoașteți, sau dacă îmi citiți blogul de ceva vreme, atunci știți că iubesc vara. Îmi place căldura, soarele mă binedispune și îmi dă energie, iar marea cea caldă, cu apele ei turcoaz mă face cu adevărat fericită. Și totuși... Mă atrage Marea Britanie ca un magnet. Anglia în special. Da, plouă mai mereu și e frig, e înnorat și soarele e palid, dar simt că sufletul meu tânjește după țara această care ascunde atâtea povești printre zidurile caselor de piatră. De multe ori îmi imaginez cum ar fi să stau cuibărită într-un fotoliu vechi, cu o carte în brațe și o pătură din lână groasă care să mă încălzească, în timp ce la ramele ferestrei din lemn se unduiesc trandafiri... Iată de ce cărțile scrise de Kate Morton mi s-au părut perfecte pentru mine! Acțiunea lor este plasată în Anglia, iar personajele ascund întodeauna povești interesante în spatele simplității aparente. 




  Iată ce spun cei de la LIBRIS despre romanul ”Grădina uitată”

În ajunul Primului Război Mondial o fetiţă este găsită la bordul unui vas cu destinaţia Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlineşte douăzeci şi unu de ani, Nell O'Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea porneşte în căutarea adevăratei sale identităţi, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moşteniri neaşteptate. Conacul Blackhurst şi grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătură dintre cele trei femei, aparţinând unor generaţii diferite, ale căror destine excepţionale se continuă unul pe celălalt.

  Am citit cu plăcere cartea, mi-a plăcut să călătoresc virtual în Anglia, în trei perioade diferite de timp, căci romanul are trei fire narative principale. Nu este prima dată când citesc ceva scris de Kate Morton și sunt familiarizată cu stilul său ceva mai întortocheat. Se pare că autoarei îi place să se joace cu cititorii săi, plimbându-i pe mai multe piste false până să le dezvăluie finalul grandios. La fel a fost și în ”Grădina uitată” unde m-a mistuit curiozitatea cu privire la Nell, micuța orfană al cărei destin este liantul firelor narative. Peste ani și ani, Cassandra, nepoata sa, trebuie să descâlcească ițele complicatei vieți a bunicii sale. 

  Ca totul să fie mai palpitant, Cassandra moștenește un conac plin de secrete care abia așteaptă să fie descoperite, ca un bătrân care își deșartă sacul cu amintiri, cu ochii albi și umezi. Astfel, Cassandra pleacă din Australia către Anglia, unde firul povestirii devine tot mai alert pe măsură ce aceasta află tot mai multe despre trecutul bunicii sale. 

  Nu vă spun mai multe, farmecul acestui roman este tocmai ceața densă care stă lipită de paginile sale doar pentru a dezvălui un final glorios și însorit. 

 Dacă vă place literatura contemporană, nu ocoliți cărțile lui Kate Morton. S-ar putea să vă creeze dependență!

luni, 12 iunie 2017

O carte zguduitoare - ”Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood

Bună seara, dragi iubitori de carte!

   Azi vă povestesc despre o carte deosebită, care nu mi-a dat altă alternativă după ce am terminat-o, decât să stau pur și simplu și să meditez la tabloul sumbru pe care îl ilustrează. Tablou ce acum, în 2017 (cartea a fost scrisă în anii '80) nu pare atât de diferit de ceea ce vedem în jur. Sigur, dacă este să ne luam după mass media, suntem o generație liberă, în fapte și gândire, milităm pentru drepturi pe care nici nu știm să le denumim, când de fapt închidem ochii la lucrurile cu adevărat importante. 



  În romanul ”Povestea slujitoarei”, de Margaret Atwood, acțiunea este plasată undeva în viitor, într-o Americă nouă, o societate distopică ce se supune regulilor unui nou regim politic ce poartă denumirea de Galaad. Acesta are ca scop să distrugă individualitatea omului, să îi răpească opiniile pertinente, judecata, pentru a crea subiecți ușor de folosit și manipulat spre bunăstarea conducătorilor. 

  O categorie aparte în acest sistem o ocupă femeile, cărora le sunt luate drepturile, funcțiile lor fiind reduse la minim, mai exact, ele devenind un fel de vase purtătoare de viață, cu scopul principal de a procrea. Acestea sunt împărțite în diverse categorii: Soții, Marthe, Mătuși, etc., iar cele care sunt văzute doar ca utere fertile sunt Slujitoarele, a căror scop este să dea viață cât mai multor copii sănătoși pentru Comandați - bărbați care dețin puterea. 

  Condiția femeii în această societate este relatată prin ochii lui Offred - o Slujitoare. Chiar și numele ei arată lipsa individualității acesteia, statutul de obiect: Of+Fred= care aparține lui Fred. Ea a fost luată din sânul protector al familiei sale și trimisă spre a-i sluji drept ”vas” dătător de viață Comandantului Fred. 

  Mai departe, Offred va povesti cum este viața de Slujitoare, ororile acestei societăți și supliciile la care este supusă. 

  Atunci când a scris romanul, Margaret Atwood a plasat acțiunea undeva în anii 2000. Acum, citind cartea, nu am putut să nu fac o paralelă cu lumea în care trăiesc și eu acum. Oricât ne-am considera de evoluați, încă mă lovesc de veșnicele întrebări: ”când te măriți?”, ”când faci copii?”. Pe lângă faptul că mi se par nepoliticoase, mă întristează că oamenii încă mai gândesc atât de primitiv încât reduc rolul femeii la acela de uter fertil. Desigur, e frumos să fii mamă și/sau soție, dar chiar refuz să cred că acesta trebuie să fie singurul rol al femeii în societate. 

  Admir la fel de mult o femeie care a ales cariera în locul copiilor, precum admir o femeie care crește și mai ales oferă educația unuia sau mai multor copii. Semnul care trebuie pus între aceste două categorii de femei este egal (=). 

  Fiecare individ ar trebui să aibă libertatea de a alege, fără constrângeri, fără să fie arătat cu degetul. Cunosc femei care s-au căsătorit, au făcut copii, dar dacă le întrebi dacă asta și-au dorit cu adevărat, nu pot decât să ridice din umeri. 

  Cred că fericirea poate să izvorască numai și numai din lucrurile pe care ți le dorești cu adevărat. Eu asta am învățat din minunata carte scrisă de Margaret Atwood - roman la care încă reflectez, la două săptămâni de când i-am închis coperta. Vi-l recomand din suflet! O să vă placă!



Găsiți ”Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood, dar și alte cărți cult, cu 20% reducere, pe Libris.ro

  

joi, 25 mai 2017

Noutăți de la Paula’s Choice - Resist Omega+ Complex Serum

RESIST OMEGA+ COMPLEX SERUM
REPARĂ ȘI ÎNTĂREȘTE BARIERA NATURALĂ A PIELII


Paula’s Choice lansează RESIST OMEGA+ COMPLEX SERUM – un ser cu formulă complexă, bogată în acizi grași omega 3, 6 și 9 și alte ingrediente naturale ce hrănesc și repară în profunzime epiderma.

Noul produs conține acizi grași esențiali, ceramide, antioxidanți și ingrediente naturale dovedite în repararea și întărirea barierei pielii, în special împotriva factorilor de mediu ce duc la deshidratarea pielii și uneori la apariția descuamărilor.

Prin acțiunea lui ajută la estomparea semnelor de îmbătrânire a pielii, în timp ce oferă luminozitate și hidratare în profunzime pentru a obține un ten cu aspect neted și cât mai tânăr.

Resist Omega+ Serum este potrivit pentru orice tip de ten deshidratat, lipsit de luminozitate și vitalitate. Are textură lejeră, de loțiune/ser, se absoarbe imediat în piele, nu lasă peliculă pe suprafața tenului și este potrivit chiar și tenului sensibil.

 Ingrediente: Aqua, Glycerin, Diheptyl Succinate, Candelilla/Jojoba/Rice Bran Polyglyceryl-3 Esters, Linum Usitatissimum (Linseed) Oil, Linoleic Acid, Linolenic Acid, Passiflora Edulis Seed Oil, Salvia Hispanica (Chia) Seed Oil, Ceramide EOP, Ceramide EOS, Ceramide NP, Ceramide NS, Caprooyl Sphingosine, Olea Europaea (Olive) Oil Unsaponifiables, Caprooyl Phytosphingosine, Sodium Hyaluronate, Cholesterol, Ceramide AP, Butyrospermum Parkii (Shea) Butter, Tocopherol, Hydroxyethyl Acrylate/Sodium Acryloyldimethyl Taurate Copolymer, Prunus Domestica (Plum) Seed Oil, Lauryl Laurate, Glyceryl Behenate, Hydrogenated Lecithin, Sodium Phytate, Trehalose, Isohexadecane, Sodium Stearoyl Lactylate, Capryloyl Glycine/Sebacic Acid Copolymer, Xanthan Gum, Cetyl Alcohol, Tetrahexyldecyl Ascorbate, Agar, Glyceryl Stearate, Ceteareth-25, Cetearyl Alcohol, Behenic Acid, Glyceryl Rosinate, Citric Acid, Benzyl Alcohol, Ethylhexylglycerin.

Disponibil în varianta full size, pe site-ul Paula’s Choice:
Resist Omega+ Complex Serum

(30 ml) » 173 lei

joi, 18 mai 2017

Produse Bottega Verde - merită să le cumperi?

Bună seara, dragile mele!

  Știu că este târziu, dar câteodată inspirația (a se citi timpul liber) vine la ore cam nepotrivite. Cu toate acestea, sunt sigură că mai există și alți insomniaci ca mine și poate că această postare va fi lectura potrivită înainte de culcare. 

  O să vă povestesc despre trei produse de la Bottega Verde pe care le folosesc de aproape o lună. Este prima oară când am contact cu acest brand și o să vă las să citiți mai jos ce am testat, ce mi-a plăcut și ce nu :)



  De vreo doi ani am devenit foarte atentă cu rutina de îngrijire a pielii și folosesc în fiecare zi, dimineața sau seara, un produs de curățare solubil în apă. Iată de ce am ales să încerc Gelul demachiant antiaging cu vitamina E și lemn dulce. Este un produs destinat tenului uscat și, așa cum îi spune și numele, are proprietăți antirid. 


  Eu folosesc acest produs în fiecare seară, dimineața îmi spăl tenul cu apă simplă, și aplic apoi o cremă hidratantă și/sau un ser, în funcție de nevoile pielii mele. 

  Ce mi-a plăcut? 

- textura produsului este foarte interesantă. Este ca un gel atunci când îl scot din tub. Parcă ar fi miere. Apoi, după ce îl aplic pe ten și masez puțin, produsul se transformă într-un fel de loțiune uleioasă, dar fără a fi grasă deloc. Se clătește foarte ușor și în cazul în care ajunge pe buze, nu deranjează deloc fiindca are un gust... foarte dulce!
- nu mi-a uscat deloc tenul
- este foarte spornică. Folosesc o cantitate mică la fiecare spălare. 

  În ceea ce privește proprietățile antirid ale acestui produs, cred că ar fi greu să facă ceva în privința asta fiindcă stă foarte puțin pe ten, dar având în vedere că lasă pielea foarte fină și hidratată, cred că pe termen lun poate să ajute la prevenirea ridurilor, care întradevăr apar mai rapid la persoanele cu tenul uscat. 

Ce nu mi-a plăcut? 

- aș fi vrut să nu aibă parfum, deși miroase foarte plăcut. Totuși, fiind un produs solubil în apă, nu am avut neplăceri de când îl folosesc. 

  Al doilea produs despre care vă voi povesti este Serul pentru față pentru protecție antioxidantă cu extract de lemn dulce din Calabria și petale de floarea soarelui. Da, știu, numele este kilometric. 


  Sunt foarte, foarte atentă când vine vorba de protecția solară. Nu folosesc nimic cu factor mai mic de 30 și nu mă expun niciodată la soare fără cremă cu SPF. Nu merg deloc la solar și sunt chiar mândră de pielea mea albă. Mi se pare că așa îmi stă cel mai bine. 

  Acum că soarele în sfârșit a prins puteri, era nevoie să trec la un produs cu factor mai mare, respectiv 50, care să aibă totodată proprietăți benefice pentru ten. 

  Serul Bottega Verde vine într-un ambalaj foarte practic și igienic, tip tub cu pompiță și are un miros tare frumos, de vară, de mare și nisip cald (din nou, aș fi vrut să nu aibă parfum, spre binele pielii mele). 

Ce mi-a plăcut?

- serul se întinde foarte ușor pe piele
- nu lasă deloc urme albe inestetice
- se comportă foarte bine sub machiaj
- nu mi-a blocat porii și nu mi-au apărut coșuri. Am pățit asta cu câteva produse cu SPF, încă nu știu care este ingredientul vinovat. 
- ambalajul este grozav
- factorul ridicat de protecție

Ce nu mi-a plăcut?

- textura este puțin problematică, în sensul că trebuie să aștept vreo 5-10 minute până intră în piele fiindcă lasă un film lipicios și nu pot aplica nimic peste ser în primele minute.
- nu cred că s-ar potrivi unui ten mixt sau gras. Pe site nu e specificat acest lucru, dar eu cred că serul se împacă cel mai bine cu tenul uscat și normal. 

  Săpunul cu extract de struguri roșii a fost primit cadou pentru comanda plasată pe site. Cei de la Bottega Verde sunt foarte atenți cu clienții. Mereu vă așteaptă un cadou sau reduceri foarte mari. În plus, vă puteți alege produsul pe care doriți să îl primiți cadou. Veți avea câteva variante când finalizați comanda. 


 Ce mi-a plăcut?

- săpunul face o spumă abundentă și se clătește ușor 
- miroase a... curat și a copilărie. Îmi amintește de săpunurile artizanale pe care le făcea bunica mea. 
- este destul de mare, cred că o să îmi ajungă o veșnicie

Ce nu mi-a plăcut?

- nu mi s-a părut suficient de hidratant, dar dacă folosesc o loțiune de corp după duș, este ok. Câteodată simt nevoia să văd că pielea scârțâie de curățenie. 

  Acestea sunt produsele pe care le-am încercat eu și sper că opiniile mele o să vă fie de folos. 

  Recomand produsele dacă nu aveți probleme cu parfumul din compoziția lor. Nu știu cum ar reacționa aplicate pe o piele intolerantă. În rest, un mare plus pentru ambalaje și pentru varietatea de produse pe care le-am găsit la Bottega Verde! 




  




miercuri, 10 mai 2017

Ce poveste îți spune parfumul tău? Partea I - Pantheon Roma

Bună seara, dragile mele! 

  Parcă a trecut atât de mult timp de când am scris despre parfumuri! Îmi era dor să împărtășesc cu voi cele mai noi experiențe cu privire la arome. Am testat o mulțime de creații splendide, m-am îndrăgostit de unele dintre ele, cu altele doar am flirtat puțin, iar pe câteva doar le-am le-am privit sceptică în timp ce le spuneam că drumurile noastre trebuie să se despartă definitiv. 

  Fiind mereu în căutare de parfumuri și povești, sau mai bine zis, de parfumuri care ascund în spatele lor povești, am întâlnit creațiile casei Pantheon Roma. O să vă povestesc mai jos de ce m-am lăsat prinsă în mrejele sale. 
  Pantheon Roma este o casă de parfumuri de nișă, fondată în 2013 în însorita Italie de către Paolo Fadelli, un parfumier cu peste 30 de ani de experiență, și Leone Fadelli, fiul său. În momentul de față, Pantheon Roma a lansat șapte parfumuri, toate în concentrație de extract, iar eu o să vă povestesc despre șase dintre ele. 

  Cei doi fondatori ai casei s-au lăsat inspirați de o poveste de dragoste ce s-a petrecut în timpul Renașterii italiene, când arta, literatura și universul cultural înfloreau, oamenii deschizându-și orizonturile. Fiecare parfum întrupează o etapă a poveștii de dragoste; sunt, dacă vreți, adevărate tablouri olfactive. 



  Raffaello Santi, devenit cunoscut ca Rafael Sanzio, pictor și arhitect excepțional al vremii, este chemat la Roma de către Papă pentru a-i picta apartamentul. 

  Ajuns în capitală, se îndrăgostește fulgerător de Margherita, fiica unui brutar din cartierul Trastavere, cu toate că era logodit cu Maria, nepoata cardinalului de Medici. 

  Iubirea lor, deși damnată din pricina diferenței de statut social, arde precum o torță și se consumă în gradina din spatele brutăriei pe care o avea tatăl Margheritei. Cei doi se întâlnesc acolo seară de seară, însă, din păcate, bucuria lor nu va fi de lungă durată. 

  După o altă noapte plină de pasiune, Raffaello se îmbolnăvește și moare, la doar 37 de ani, lăsând-o în urmă pe Margherita, iubirea vieții lui. Aceasta hotărăște să se închidă într-o mănăstire din apropierea Pantheonului, locul unde Raffaello a fost înmormântat, fiind singurul artist căruia i s-a acordat această onoare. 



  Am lăsat povestea să îmi pătrundă în gânduri, iar apoi am petrecut câteva zile studiind operele lui Raffaello. Nu m-am atins de cele șase parfumuri în acest timp pentru că simțeam că aș pângări povestea de iubire a celor doi îndrăgostiți dacă le-aș încerca așa, pur și simplu, fără să cunosc, atât cât se poate din spatele computerului, geniul acestui artist. Am vrut să îi surprind sufletul pe care l-a lăsat moștenire în picturile sale. După aceea, le-am testat, cu răbdare, pe fiecare. 

  Parfumurile sunt menite să fie descoperite într-o anumită ordine, tocmai pentru a ajuta purtătorul lor să călătorească în timp spre a fi martor la clipele magice trăite de Raffaello și Margherita. 

Raffaello 

  Parfumul se deschide cu o notă astringentă, veselă, ce mă duce cu gândul la mirosul absintului - aceeași opulență vegetală, aceeași frăgezime. Caracterul lemnos apare abia după câteva ore bune de purtare, când mi se pare că parfumul capătă un caracter ușor gurmand, dar și serios în același timp. Raffaello mi se pare potrivit pentru un bărbat tânăr, cu visuri mărețe și ochi care ascund talente nebănuite. 

Donna Margherita

  De îndată ce l-am pus pe piele, am descoperit un imens buchet de tuberoze, cu mirosul lor narcotic și senzual ce nu îți oferă altă variantă decât să le cazi la picioare. Parfumul este aproape un soliflor, fiind centrat în jurul tuberozei, însă după ceva timp se arată și o narcisă blândă, sărutată de soare. Mi se pare un parfum foarte feminin, e pentru cea care preferă să poarte rochii fluide, pentru femeia căreia i se înroșesc obrajii atunci când primește un compliment. 

  Il Giardino


Verde! Parfumul acesta miroase a dimineți în care soarele abia își mijește ochii, a iarbă udată de rouă și a mere verzi și zemoase împrăștiate pe un covor de flori mici și albe. Miroase a zâmbet și a viață nouă. A tălpi goale sărutând pământul. E atât de mult optimism în Il Giardino, că aproape ia formă fizică. Parfumul este unul dintre favoritele mele din linia Pantheon Roma. 


  Mă opresc aici, cu promisiunea de a vă povesti zilele următoare și despre celelalte parfumuri ale casei. Până atunci, sunt curioasă, vouă ce parfumuri v-au șoptit povești?

  Găsiți parfumurile Pantheon Roma în magazinele Elysee, cât și online, dacă dați click AICI.
  

  


  

luni, 8 mai 2017

Lux Lexicon - Incursiune în lumea produselor cu adevărat scumpe

Bună seara, dragile mele!

  Cred că fiecare dintre noi am visat măcar o dată să pătrundem în lumea vrăjită a produselor de lux. Poate ne-am dorit să purtăm un ceas lucrat integral manual, sau poate am vrut să avem o bijuterie sau un parfum care să ne reprezinte cu adevărat, ceva unic, creat doar pentru noi. 


  Cartea lui Alexander Marguier - Lux lexicon, ne ajută să pășim virtual în interiorul acestui cerc select, închis și atât de diferit de viețile majorității dintre noi. 

  Am găsit atâtea informații interesante în această carte, încât nu am lăsat-o din mână până ce nu am citit-o din scoarță în scoarță. Acest lucru a fost facil și datorită faptului că este foarte bine structurată, pe capitole aranjate în ordine alfabetică, astfel încât veți găsi informații despre aproape orice vă trece prin minte; de la agenții matrimoniale de lux, la coniac, ciocolată, parfumuri, jeanși și whisky. 

  Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că Alexander Marguier a prezentat industria de lux extrem de obiectiv, scoțând în evidență faptul că uneori luxul este o himeră, construită din pur snobism. Spre exemplu, ai plăti aceeași sumă uriașă pe o poșetă Chanel sau Hermes dacă nu ai știi că aparține unui brand faimos? Ți-ai dori cu aceeași ardoare brățara Tiffany dacă ar arăta exact la fel, dar ar fi creată de un bijutier necunoscut? 

  Ce este real, ce este mit cu privire la produsele de lux? Cumpărăm fericire atunci când plătim mai mult pentru un produs? Profită marii designeri de dorința omului de a epata, de a fi unic și invidiat de cei din jur? La aceste întrebări, dar și la multe, multe altele am găsit răspunsuri în Lux lexicon. 

  Bineînțeles, la unele categorii, cum ar fi parfumurile, pantofii, ceaiul și ciocolata, rămân la părerile mele. Nu există calitate pe bani puțini în ceea ce le privește. Spre exemplu, pentru un parfum bun, care să fie de neuitat pentru purtătorul său, un parfumier lucrează ani de zile, folosind cele mai bune materii prime pentru a ajunge la licoarea desăvârșită, la genul acela de parfum care să simți că te definește, că a fost făcut să îți îmbrace sufletul. 


   Cam la fel este și la cosmetice, unde vă sfătuiesc să nu faceți rabat fiindcă pielea voastră este unul dintre cele mai de preț lucruri, este cartea noastră de vizită și este de neînlocuit, iar pentru un produs cu adevărat bun, sunt necesari ani mulți de cercetare care, desigur... costă. Așadar, se explică uneori prețul. 

  Vă recomand cu drag acestă carte, dacă sunteți pasionate de tot ce este frumos, dacă apreciați calitatea produselor pe care le cumpărați și doriți să faceți investiții înțelepte. 

    Lux lexicon, de Alexander Marguier face parte din colecția de literatură contemporană și o găsiți pe site-ul Libris, cu transport gratuit prin curier. 

  Aștept cu drag părerile voastre!